Fost profesor de fizică, Tiberiu Biriș a ajuns să dețină 120 de familii pe care le crește și le hrănește în condiții bio, iar acestea produc mai multe tipuri de miere. Faptul că astfel reușește să îmbine utilul cu plăcutul și că pasiunea a prins treptat conturul unei mici afaceri demonstrează că a câștigat pariul pus cu sine însuși în urmă cu mulți ani.
„Am renunțat la învățământ în anul 1995. Sunt profesor de fizică, dar am ales să mă ocup de albine. Nu poți lucra cu albinele decât dacă te atrag, dacă ai o pasiune pentru ele. Fără pasiune nu poți face. De fapt cred că în nicio meserie nu poți obține rezultate dacă nu pui și suflet. Viața de stupar e grea. Nu beneficiem de subvenții, cum se întâmplă în alte domenii din agricultură. Avem noi un program național apicol care ne mai sprijină, dar și multe interdicții. Spre exemplu, producătorii de miere bio nu au voie cu albinele la culturile care se stropesc. Învățământul românesc m-a dezamăgit, iar ceea ce este la ora actuală îmi dă dreptate. Mi-am dat seama că nu merge pe un drum. Dovadă este ziua de astăzi,” poovestește Tiberiu Biriș, președinte al Asociației Produselor Tradiționale și Ecologice Alba și al Asociației Apis Târnave de Apicultură.
Albinele sale produc mai multe tipuri de miere certificată, precum polifloră, de salcâm, de tei sau de mană. Mierea de mană sau de pădure, așa cum i se mai spune, este de culoare închisă, aproape neagră, fiind bogată în minerale și deopotrivă în vitamine.
„Mierea de mană nu se produce din nectar de flori. Există niște păduchi, numite afide, care atacă pădurile când e secetă. Afidele lasă un suc dulce, numit mană, pe care albina îl ia și îl transformă în miere. Mierea aceasta are o proprietate deosebită, o caută mulți în străinătate, are peste 24 de minerale. Un om în vârstă care nu are minerale în corp și căruia i se prescriu tablete de magneziu sau fier poate renunța la acestea dacă mănâncă miere de mană,” explică Tiberiu Biriș.
Acest sortiment de miere se produce în cantități mai mari când este secetă. În acest an este mai scumpă, deoarece au fost multe zile ploioase.
Tiberiu Biriș a explicat că în România se produc foarte greu unele tipuri de miere, deoarece nu există anumite culturi pe suprafețe extinse, cum este cea de lavandă.
„În acest an, producția a fost bună în zona județului Alba și pe Mureș spre Arad. Am obținut salcâm, mai mult decât anul trecut, dar în schimb cantități mai mici la polifloră și mană. La salcâm, spre exemplu, am făcut 30 de kilograme de miere bio pe familie”, a declarat Tiberiu Biriș.
Prețul unui kilogram de miere de salcâm variază între 30 și 35 de lei, însă dacă este certificată bio poate ajunge la 40 de lei.
„Dacă te ocupi de albine și ai un număr mare de familii, poți trăi bine fără un alt salariu, însă trebuie ținut cont că nici costurile de producție nu sunt mici. Spre exemplu, pe producător îl costă, din calcule scurte, în jur de 8 lei un kilogram. Într-un an bun se poate ajunge la 50 de kilograme de miere per familie,” apreciază apicultorul.
El consideră că mierea ar trebui promovată mai mult ca aliment, deoarece în momentul de față este considerată de foarte mulți „un bun medicament”.
„Într-adevăr în stup există un medicament pentru multe afecțiuni, dar nu medicamentul acela, . Trebuie să-l iei ca orice produs naturist o perioadă îndelungată să ai rezultate. Mierea este cel mai bun îndulcitor. Este un aliment de bază. Dacă nu e pasiune nu poți să faci, albinele înțeapă, iar înțepăturile dor. Dacă am renunțat la tot pentru albine îți dai seama că am prins un pic de pasiune. Sper să îmbătrânesc mai tare decât atât, iar când nu mai pot lucra, o familie – două tot țin, acolo, să mă uit la ele,” spune Tiberiu Biriș.
În afară de târguri, piața de desfacere sunt și unitățile care achiziționează en-gross. Întrebat dacă este o afacere profitabilă, apicultorul a răspuns că dacă ai multe familii poți să te descurci bine, fără un alt salariu, însă depinzi foarte mult de vreme – dacă plouă mult, dacă e frig sau arșiță nu e bine – dar și de agricultură. Mierea, practic, se produce din luna mai până în august, iar în restul anului, stuparul este cel care trebuie să hrănească albinele.
Tiberiu Biriș se plânge că românii nu sunt mari consumatori de miere – circa 500-600 de grame pe an – spre deosebire deosebire de alte țări din Uniunea Europeană, în care se consumă de câteva ori mai mult.